joi, iulie 16

raziunea

Poate ca dragostea mea nu e suficienta sa acopere marea sau infinitul ceresc, insa faptul ca e atat de intensa si mereu gata sa faca sacrificii peste puterile unei fiinte o face sa fie ceva unic si dedicat doar persoanei care ar putea sa o pretuiasca in toata splendoarea sa… e greu sa exprimi toate aceste senzatii oferite de nobilul sentiment al iubirii… e greu de descris durerea “placuta” provocata de toate indoielile si “de ce-urile” adresate parca in gol… cu toate ca dragostea implica aceasta durere neasemuita niciuneia din maladiile existente pe acest pamant, eu pot spune ca am devenit dependenta de ea, de handicapul femeii indragostite nebuneste de un barbat ciudat, ce lasa tot timpul semne de intrebare in urma si care pare uneori de nestrapuns, ca un iceberg… eu te iubesc asa cum esti si mi-as dori sa iti accept mai multe lucruri ce tie iti fac atat de multa placere, insa vezi tu, uneori ratiunea reuseste sa isi trimita sagetile catre infinitul amoros si cateodata triumfeaza inaintea dragostei… oricum ceea ce este important e faptul ca te iubesc, te iubesc nefiresc de nebuneste!